Ei merg pe poteci și se bucură când se văd. Se salută și îți vorbesc. Noi stăm aproape unii de alții, mulți, dar nu ne privim. Nu ne salutăm. Aproapele nostru e un străin sau poate un gând rău.

 De ce nu mai suntem ca ei? Fiindcă şi noi am fost bucuroși de oameni, când am trăit în pădure, nu în case mari de beton.

 Dacă afli de ce, dă un semn…

 Îți dorim timp și pace!

 Tu cum ești?…Ai pace?…Eu, reporter, de 15 ani în munți, am pace de când îi am pe ei.