E duminică dimineață. Tare de dimineață. E o duminică ca oricare altă duminică când sună telefonul și răspund. Același număr văd pe ecran. E Petru.

„Vi-s în pace, doamnă?”

„Neaţa, Petru. Sunt în pace. La tine cum e?”

„Ne dă Dumnezeu nea pe săturate. O zi e pace, trei ninge și viscolește. Abia urcai dealul să vă sun.”

„Petre, îmi pare rău că ți-e greu.”

„No, asta e de la Dumnezeu, să știți. Neaua e de la El. Ne dă semn că se gândește la noi. Sănătate, doamnă, la toată familia. Vă mai sun când urc, dacă se poate.”

„Da, Petre, mă bucur când suni.”