Oameni din alte vremuri știu să se bucure de ce au avut, chiar dacă a fost greu. Oricum a trecut….acum ce rost mai are să ne plângem? – e una din abordările lor uimitoare. După o zi petrecută cu ei, plecăm cu bucuria revederii.
E duminică dimineață. Tare de dimineață. E o duminică ca oricare altă duminică când sună telefonul și răspund. Același număr văd pe ecran. E Petru.
Ei merg pe poteci și se bucură când se văd. Se salută și îți vorbesc. Noi stăm aproape unii de alții, mulți, dar nu ne privim. Nu ne salutăm. Aproapele nostru e un străin sau poate un gând rău.